Madam Voiculescu

Doamna Voiculescu asa o numesc eu pe cea care m-a invatat ce inseamna lucrul ine facut in ceea ce priveste dosarele de promovare, a fost un model de om care stie meserie si are capacitatea de a invata si pe altii daca au dorinta de a face ceea ce trebuie. Atunci cand mi-am depus dosarul de concurs pentru ocuparea unui post de lector, dar concurs nu mascarada, mi-a zis cum trebuie sa procedez. Cum trebuie sa arate memoriul meu de activitate, ce trebuie sa contina lista de lucrari si ordinea acestora. vazand ca sunt ascultator, a intrat in unele detalii si tare mult mi-au prins niste aspecte, ca am facut de la inceput lucrurile asa cum trebuie facute. Imi amintesc ca am fost la facultatea de Jurnalism intr-o comisie de asisten si acolo am insistat pe ppiesele de dosar, pe semnaturi si mai ales pe respectarea de proceduri. Asa cum stiam eu de la Doamna Voiculescu. decanul se uita la mine si chiar mi-a zis ca venind din ASe, sunt excesiv de birocrat. Nu peste mult timp, am primiit de la el telefon in care ma anunta ca singurul dosar care trecuse era al candidatei de care ma ocupasem eu, pentru ca era corect si complet. M-am bucurat si atunci mi-au revenit in mewmorie cuvintele doamnei care tot timpul imi vorbea de viciul de forma si viciul de procedura. sa ma feresc de ele ca dracul de tamaie. dar sa nu neglijez nici viciul de continut. Lumea lasa astea pe planuri secundare si de acolo apar marile necazuri.
cand mi-am depus dosarul de conducator de doctorat, aveam destul de multe greseli in el. doamna a stat cu mine, eu mi-am notat constiincios si am afcut ce mi-a zis. Tot atunci am aflat de niste colegi care au luat-o peste picior. Doamna era suparata ca ii stia de cand fusesera asistenti si acum ca profesori nu mai respectau pe nimeni. Mi-a zis ceva mai tarziu ca respectivii nu au primit aprobari ca exact ceea ce le scrisese pe niste mici foi de hartie sa faca si ei nu facusera, le reprosase la comisia superioara. Exact acele piese nu se aflau in dosarele lor. Au regretat ei, dar tarziu.
Mi-a zis ca la anumite concursuri unde am participat, desi nu erau contracandidati, veneau persoane extrem de curioase sa se uite prin dosarele mele. Eu niciodata nu am afisat in catedra ca publicam in strainatate. Am folosit acele articole doar cand a fost nevoie stringenta de ele. Eu neavand carti in edituri, toata lumea se mira cum mi se aproba dosarele. Misetrul se dezlega atunci cand vedeau in bibliografie lucrari la conferintesau articole in reviste importante. Am pus dupa 1990 si carti de dinainte de 1989 pentru ca ele nu aveau nici citate din ceausescu sa ma rusinez de ele, nici in bibliografie documente de partid sa zica unii cate in luna si stele. Constuirea acelor dosare de care si acum sunt mandru s-a facut sub indrumarea doamnei Voiculescu, o adevarata profesionista in meseria practicata zeci de ani, fara repros, cu calm si cu competenta.